Cei mai multi dintre noi  au suferit mult in epoca ceausista, tinerii de azi o stiu
doar din povesti...care de fapt au fost adevaruri ucigatoare.
Poezia mea are un mesaj specific, pentru acei saturati de viata imputita, luand
calea exilului...ca o ultima solutie....
Acest trecut...nu-mi iese din minte niciodata...


Erai doar un copil, in cuib de turturele
Ce te tinea cu palmele-i de mama,
Fiind desigur, puiul care hrana cere
Atat pe timp de zi, sau timp de seara.

Doar un motiv de-a creşte pentru o lume
Ce n-o stiai, dar care-ti aparea in vis,
Creindu-ti un destin pentru o noua tară
Ce sentimentele copilariei ti le-au stins.

Te inaltai crezand in dulcele miraj
Ce nu-ti era predat in nici-o scoala;
Erai convins ca ai sa ai destul curaj
De a pleca intr-o zi pe veci, afara.

Erai satul de toti acei ce te minteau
Spunandu-ti sa iubesti al tau "Partid" -
Un mod prin care, " fratii" tai credeau
Ca esti de-ai lor si esti un om cinstit.

Apoi cind sansa ti-a suras, ai prins
"Acceleratul' catre-o destinatie anume,
Uitand c-ai devenit un om numit "perfid"
Satul de comunism si de-al sau nume.

Erai bolnav de atatea cozi si asteptare
Cand de la munca obosit tu te opreai,
Vrand ca sa ai ceva ce o numeai "mancare"
Pentru acei ce-acasa zilnic, te-aşteptau.

Au fost ciudate timpuri, ce-au lasat
Amprente-n viata omului de rand -
O Ceausista epoca ce ne-a creat
O lipsa de curaj şi de cuvant...!

Severim! 6