s-o las pe puţina să îşi facă mendrele
în jurul ochilor mei
să-mi arunce umbră de desime
atât cât să mai respir

numai ceea ce pare absurd
în jocul copilăresc
pe care nu ştiu cum să-l înţeleg

nu sunt perspective umane
în constrângerea idealului suprem
doar factorul claustrofobic
al liftului blocat

cablurile respiraţiei mele
ce se subţiază atârnate de negrul cer
dându-mi ireversibilă senzaţie...
nedorită prăbuşirire 

<<<<< Vianu >>>>>
 

Severim! 6