Când voi simți nevăzutul
Aidoma
Celui care nu vede
Voi înțelege
Că sunt exponentul
Dublurii
Ce își mișca trupul
Pe o linie
Condiționată de timp.
Două lumi paralele...
Doar o fracțiune de secundă
În infinitatea universului.
Mersul mi-a devenit lichid
În ultimă instanță
Filozofie
Urmată de un vortex imaginar.
Oglindă "descătușata"...
Trag de capetele
Lumilor paralele
Cu ultimele
Cârlige ale voinței mele.
Vreau să fiu o integrare
În ceva nou.
Doar o dorință "specială"...
Am pășit deja dincolo
Unde poate
Zic doar poate
Pot să descopăr
Minunățiile
sau ciudațeniile altei lumi
Și să iau
Viața de la început.
Nu se știe niciodată...
magic-poet Vladimir.
*HI*
Multumesc, draga mea prietena Margareta.
Mi-a facut mare placere vizita ta !
*KISSED* *KISSING* *HEART* *ROSE* *ROSE* *ROSE*
Felicitări! *HI*
Multumesc, dragul meu prieten Robert !
*HI* *THUMBS UP* *DRINK* *DRINK* *ROSE*
Frumos, profund, si in vers alb. *HI*
Mi-am schimbat stilul, drag prieten Silviu.
Versul alb, cere mai multa originalitate, cat si o folosire mai
intensa a gandirii.
Multumesc de vizita.
Poate mai postezi si tu ceva, astept cu nerabdare !
*HI* *THUMBS UP* *DRINK* *DRINK* *ROSE*
Succes! !
Multumesc, draga mea prietena Aurelya !
*KISSED* *HEART* *GIVE_HEART* *ROSE*