Padurea...superba e padurea...!!!



o carare insorita, ce-i scaldata de culori
ma invita cu ispita, sa o calc devreme-n zori -
s-o pasesc cu staruinta, fara ifose supreme
doar cu unica dorinta, pentru a uita de lene...

totu-n jur e basm si are, rezonante-n infinit
de ratiune si de stare, univers desavarsit -
muzica de madrigaluri, ce imi mangaie usor
sufletu-mi plin de iubire, cupa-a curcubeelor...

soarele-si arata fata, cam timid fiind de fel
galben pal, galben ce are, o nuanta de pastel -
apoi dulce adiere, vantulet imbietor
ce indeamna la visare, in padurea ce-o ador...

obosit de calea lunga, ma opresc, fac un popas
la izvorul ce imi spune, ca sa stau desigur treaz -
sa-i beau apa cristalina, datatoare de putere
ce alunga iute setea, dupa cum inima-mi cere...

ma asez pe-o buturuga, ce-o aseman cu un tron
sceptrul meu, este o creanga, eu imagine de domn -
la "curte", e mare zarva si continua miscare
servitori ma inconjoara, vietati ce nu au stare...

eu, poetul ce viseaza, ma incant la tot ce vad
si-apoi simt cum viata toata, se trezeste, are rod
ca si florile dansante, leganandu-se usor
cu imperechieri suave, dornice de mult amor...

gazele zboara alene, zumzaind a inaltare
cu aripi de transparente, unice si datatoare,
de imagini heruvime, coborate de la cer
ce inspira de la sine, gandul meu cel efemer...

din copaci, frunze alene, intr-un vals uluitor
cad in infinite trene, cu aspect multicolor -
totu-i farmec si magie, locul este pitoresc
creator de fantezie, ce eu unul...o iubesc...

ziua trece, seara vine, totul este trecator
trebuie s-ajung acasa, caci am spirit creator -
ca urmare-o poezie, pasionat eu am creat
pentru cel care nu stie, ca padurea-i unicat...

magic-poet Vladimir.

Like! 17