sub primaveri, dor insetat
in ochii-mi cu privire pura
ce luni de zile-au dormitat
cand iarna le era stapana...

erau batrani si somnorosi
fara putere de clipeala
doi ochi adesea zdrentarosi
cand turturi atarnau de geana...

ascunsi sub tone de zapada
nu se puteau misca de fel
ducand in spate o corvoada
ce ii orbeau incetinel...

sub primaveri, dor insetat
cu picaturi de roua minunata
izvoare susura cu unic zel
si ghiocei...fata-si arata...

zumzet de viata si miscare
o lume ca de Paradis
un inceput ce ma rasfata
cu noi imagini...ce-s de vis...

natura toata e o stare
si imi patrunde-n al meu gand
cerandu-i vietii o schimbare
ce-i mangaiere de cuvant...

ma simt ca pasarea ce zboara
am libertate sa privesc
doi ochi azi se trezesc la viata
si Domnului ii multumesc...

ratiunea unui nou poem apare
ce-i mangaiat cu raze de alin
afara iar e primavara
iar chipu-mi...e de soare plin...

iti multumesc Doamne...pentru primavara...cel mai
frumos anotimp intre anoptimpuri !


VIANU ( VLADIMIR )

Like! 6