Era prin...dar nu are importanta anul, luna, ziua. Am mers la matusa mea, a carei
catea Niky nascuse, si avea 4 pui. Doi dintre ei ii daduse matusa la prieteni, si mai
avea doi, cei mai mici si pricajiti.
Am ales unul la intamplare, dar care mi s-a parut ca are ochii inteligenti, caci aceasta
calitate e cea mai importanta la "prietenul omului. L-am luat acasa, si dupa cateva
saptamani i-am spus Billy, pentru ca se rotunjea si rostogolea tot timpul ca o biluta.
Mai mult se rostogolea decat mergea. L-am dus la tara la parintii mei.
Acolo satatea in magazie, intr-o cusca improvizata. Erta poznasul familiei: tragea
papucii dupa el, rodea tot ce apuca, latra asa de subtire si pitigaiat, de te umfla rasul.
Poznas din cale afara, dar il iubeam, era cainele meu. Dupa ce s-a maturizat, toti care
il vedeau spuneau ca e caine ciobanesc: blana maronie si latoasa, botul rotund, ochi
vioi si inteligenti. I-am facut gramezi de poze, mai ceva decat unui copil. Era sufletul
meu. Au trecut ani si l-am dresat pe Billy.Sarea gardul inalt cam de un metru. Se urca
pe mesele din curte si sarea de pe o masa pe alta, "jumulea" prietenos gainile prin
curte, ratele...si cate si mai cate.
Mergeam impreuna la garla, unde se balacea si inota cu o placere nemaipomenita.
Ma asculta orbeste.Mai ales cand aveam mancare si jucarii special pentru el.
Cand veneam la tara si stateam cateva zile, era cel mai fericit caine dfin lume.
Dormea noaptea la picioarele mele si puteam sa il aud cum viseaza lucruri pe care
numai el le stia. Ma pazea tot timpul, nu se mai misca de langa mine, vrand sa-mi
dovedeasca recunostinta si dragostea lui. Cand eram afara, se gudura la picioarele
mele si cauta joaca. Apoi urca pe una din mese si ma imbratisa cu labele din fata,
aidoma unui om. Le inconjura cu dragostein jurul gatului meu, respirand repede,
satisfacut de atentia pe care i-o acordam. Intotdeauna era rasplatit cu un ciolan pe
care il merita pe deplin.
Si acum dupa 8 ani, Billy e la fel de fidel. E la fel de jucaus si sare peste gard, face
nazbatii, fugareste ratele si gainile. Se suie pe masa, stiti care, si ma cauta, vrand sa
ma imbratiseze. Numai ca eu nu mai sunt in Romania. El ma asteapta si latra la orice
masina care trece, sau se opreste la poarta. Poate ma dojeneste ca de ce nu mai vin,
unde am disparut ?
Intr-o zi voi voi reveni, daca nu o sa fie prea tarziu...
Pentru ca un om adevarat trebuie sa isi tina promisiunile. Chiar si in fata lui Billy !
Am dreptate, nu-i asa ?

Zi faina tuturor zanganitilor ! Vladimir...fara magic...II LAS PE ALTII SA FIE MAGICI !

Like! 20