"ADESEA IAU DE LA ISTORIE, DE LA PAZITORUL CEL POSOMORAT AL TRECUTULUI,
CHEILE DE AUR SI DESCHID PORTILE INIMII MELE" - MIHAI EMINESCU.

.

o palma geniala
un gest universal
un dans al lumilor trecute
ce ne-au fost date-n dar...

un Eminescu nevazut
venind pe cai tacute
un geniu neintrecut
in rime absolute...

Eminescu reprezinta starea de spirit a unei natiuni care il va intelege si il va
accepta intr-un tarziu, sub impulsul unei iubiri neconditionate, iubire ce il va
ridica pe cea mai inalta treapta a universalitatii. Nu trebuie sa uitam faptul ca
poetul trecut in nefiinta, ramane cu noi pastrandu-si conditia de om viu, viu
fiind (in viata) numai acel al carui nume este rostit zilnic, facand parte din sta-
statutul famililor noastre, a vietii noastre de zi cu zi.
Poetul refuza orice limita de restrictie, fapt pentru care conceptiile sale ideo-
logice cat si artistice reflecta specificul unei societati care il tine in stare de
izolare...dar care mai tarziu evoluand, ii va recunoaste meritele. Unicitatea
este greu de dobandit, cauza si efectul fiind evolutia spirituala care incepe de
la primele elemente cunoscute, ca apoi sa se continuie cu rezultanta concep-
tuala a autorului, in cazul nostru marele Eminescu.
Poet pribeag, venind pe tainice carari, Luceafar printre stele, esti asteptat de
de mine, acum si-n viitor !

poet pribeag

poet pribeag...nemuritor si rasfatat de astrii
ce-ti lumineaza calea cu lumini de vis
cobori din ceruri si din infinituri vaste
cu fata-ti ingereasca si cu paru-ti nins...

privirea-ti visatoare si sufletu-ti cuminte
sa fie semnul tau ce imi aduce-n dar
un madrigal de vers si-aducere aminte
de-acel ce il numesc frumos " Universal"...

poet Luceafar...strajuind in lunga noapte
cu sceptrul tau de print si om nefericit
esti cel ce-a scris a vietii carte
pentru a fi de viata-acum...cinstit...

la tine-mi zboara gandul cu iubire
vazandu-te aevea cand poeme scriu
artist pribeag, colindator, ce-mi dai de stire
ca esti pe-aproape...fara ca sa stiu...

Viata lui Eminescu a fost cu certitudine daruita vietii, avand o misiune progre-
sista, daruita de omul literelor, minunatului mestesug al slovelor poetice.

pe tainice carari

pe tainice carari ce nimeni nu le stie
caci sunt indepartate de ochi de muritor
se-apropie in noapte faptura-i vesnic vie
de om poet si geniu creator...

ca vantul magic...coborat din stele
El are fata-i toata vant si corpu-i zbor
de mesager etern al timpului ce piere
cu o vibratie de vis si dor...

din candelabre de cristal ceresc
se-aduna lumi ce-au disparut demult
in somn de ani ce azi il insotesc
pe cel ce il astept...vrand sa-l ascult...

un calator...iubit de-a noastra lume
ce il adora fara al uita nicicand -
un om ce ne-a cantat frumosul nume
facand cu-al nostru nume...legamant...

Acest geolog al dimensiunilor senzoriale, transforma logica intr-o invatatura in
care formele pur tendentioniste ale exteriorului...se raporteaza la continutul cu-
noasterii. Opera scriitorului nu este aceiasi de la un cap la altul, caci integrarea
absoluta a individualului ar exclude principiul formelor de influienta colectiva.
Iesirile in mijlocul naturii...au constituit forta majora ce i-a transformat talentul
intr-un genial talent, care a fost daruit in intregime universului pur estetic al vietii.
Incontestabil Eminescu a iubit divina natura a Romaniei, atat de inspirativa pen-
tru el.Fiind un iubitor al naturii, pot simplu sa inteleg starea de spirit a genialu-
lui poet.

printre arbusti...

printre arbusti 'plecati anume
cu trup de verde peste apa
zaresc o mladioasa ce imi spune
ca-i caprioara blanda...ce se-adapa...

o liniste curioasa ma 'nconjoara
cu o lumina ce-a venit din cer
si-apoi o barca care lin coboara
pe raul vietii mele 'ncetinel...

printre arbusti ce rad anume
cu ras de roua...dis de dimineata
zaresc frumosul soare care suie
spre culmi de glorie semeata...

un zumzet dulce...gazele il poarta
catre auzul meu mereu infometat
un cant de pasari ma rasfata
cu note dulci de invidiat...

printre arbusti miscand in vant
cu dans de leganari neobligate
zaresc plutiri de lebede ce-mi duc
imaginastia mea...tot mai departe...

un om poet se plimba-alene
fara sa vada ca-l admir tacut
e Eminescu-a carui vreme
azi o numesc...de inceput...

sub un copac cu umbra deasa
visez in pace la al meu pamant
un colt de Rai ce ma rasfata
spundu-mi simplu...cine sunt...

Eminescu are puterea magicului, a unui magic ce se transmite prin ani cu o for-
ta nemapomenita, care deriva din unicu-i talent incontestabil genial, a carui ra-
dacini sund udate permanent de o cultura vasta. Citirea unei poezii emines-
ciene, constituie pentru mine un unic fapt, o unica masura.
Ca poet ce scriu pentru oameni, pot sa afirm ca frumosul nu poate
exista fara Eminescu, cel care imi calauzeste pasii daruindu-mi
unica simtire de viata.

Simtire...

Il simt pe Eminescu...atunci cand scriu
si stiu ca el e undeva pe aproape
privindu-ma cu ochi de om si zeu
ce ma inspira-n lunga noapte...

il simt pe scaunul cel gol
ce-l tin mereu alaturea de mine
un scaun simplu...ce-i simbol
pentru acel ce vesnic vine...

Gandurile mele se indreapta cu unica admiratie si pretuire, catre
tine Mihai Eminescu...Geniu al poeziei si fiu al neamului romanesc !

Va urez o zi minunata, prieteni zanganiti !

VIANU (VLADIMIR)

Like! 25