Povestile au vibratia puritatii, de aici si forta lor. Uitam multe in viata, dar nu uitam povestile copilariei.

O poveste adevarata este o calatorie din suflet catre suflet. Ca efect terapeutic, echivaleaza cu o rugaciune. Si, ca orice rugaciune, se asimileaza in structura fiintei pana cand, chiar fara sa fim constienti de asta, povestea se desfasoara de la sine, ca si respiratia.

O poveste e ca o dimineata: linistitoare, senina. Stim ca totul e abia la inceput. Stim ca lucrurile sunt bune, iar cele mai putin bune se pot indrepta. Doar timp este!

Orice poveste reprezinta miracolul intalnirii cu copilul din noi. Este ceva atat de real, atat de incarcat cu enorm de multa realitate, incat seamana cu o poveste. Ne dam seama ca suntem personajul care a cutreierat mari si tari ca sa se intalneasca, fericit, cu sine.

Indiferent de varsta, noi credem in Mos Craciun. Daca nu credem, cum sa vina? Personal, intrucat consider ca am fost cuminte, am intocmit o scrisoare frumoasa, pe hartie trandafirie, pe care vreau sa i-o trimit. Numai ca am ratacit adresa.

Daca vreun copil citeste din intamplare aceste randuri, il rog sa ma ajute, sa imi impartaseasca adresa lui Mos Craciun. Pentru ca eu vreau sa ii trimit scrisoarea. Neaparat! Dar poate ca vine si singur. Eu sper. Am vazut la televizor ca lumea e plina de Mosi Craciuni. O fi existand o scoala a lor undeva, in Laponia, sau o pepiniera unde sunt crescuti?

Misuna peste tot, in toate tarile, in toate orasele, in aproape toate casele. Lumea il asteapta. El e prezent chiar si in magazine. Ce-o fi cautand Mos Craciun in magazine? Desigur, face cumparaturi pentru cei mici.

De unde sa aiba atatea daruri, daca nu din magazine? Se vede ca Mosul e bogat. O fi primit o mostenire, de poate cumpara daruri pentru toti copiii pamantului? Sau poate a aranjat asta direct cu Dumnezeu? Cine stie? E un mare secret! Mos Craciun cumpara de toate: ciocolata, portocale, jucarii si hainute. Oare mie ce mi-o fi cumparat?

Like! 4