Pîjolit de dor , visînd noapte de noapte momentele de dragoste , momentele cînd alergam rîzînd , ţinîndu-ne de mînă , pe Drumul Amintirilor Pierdute , momentele de tandreţe , cînd fără motiv îi mingiuam parul ....toate acestea şi multe alte amintiri mă făceau să las dimineaţa perna udă de lacrimi .

Zile întregi am încercat să-mi amintesc cea ce îmi spunea dar atunci eram prea îndrăgostit ca să fiu atent la ce mă învăţa . Totuşi din cît am reţinut , mi-am dat seama că iubita mea nu putea fi distrusă ci doar întemniţată undeva într-un loc cu minimă energie sau chiar cu energie negativa . Aşa am început căutările ....

Întîi am luat la rînd bibliotecile şi arhivele căutînd şi citind , apoi am căutat oameni de specialitate şi am purtat cu ei discuţii ce durau pînă în zori de zi iar cînd şi aceştia s-au terminat am continuat cu cei ce stăpîneau artele oculte .

După luni de zile eram deja un specialist în căutarea persoanelor , numai aşa am avut curaj să mă avînt pe teren . Mă angajam într-o cercetare foarte periculoasă , trebuia să merg în locuri întunecate , legate direct de cea ce numim Iad .

Singurul meu ajutor erau inelele noastre în care îşi transferase sufletul . Improvizasem un pendul cu ajutorul lor şi suspendate deasupra unei harţi îmi arătau direcţia .

Plecam întracolo neştiind ce o să găsesc . Mai toate drumurile se terminau în cimitire vechi sau pe foste cîmpuri de luptă din multele bătălii purtate de-a lungul timpului în jurul oraşului

Erau locuri unde murisera oameni şi fiecare îşi lasase amprenta acolo , furie , gînduri de răzbunare , tot felul de dorinţe pe care nu le împliniseră şi în clipa morţii regretau amarnic . Nici măcar nu ştiam ce să caut , obiect , mormint ori fiinţă . Se pare că o mutau tot timpul .

Întru-na din zile , pendulul mi-a indicat un cimitir vechi , exista de sute de ani , îl ştiam cu mult înainte pentru ca făcusem o plimbare pe acolo , era o fosta cetate ce adapostise în interiorul ei o mănăstire iar de-a lungul timpului , lumea , considerînd că este un loc sfînt îşi îngropaseră morţii de jur înprejur . Lîngă zidul cetăţii am identificat un mormînt ce pendulul îl indica cu insistenţă

De acuma ştiam ce avem de făcut aşa că am aşteptat să se însereze şi întunericul nopţii să ia în stăpînire locurile . Cu mult efort , chinuindu-mă singur să ridic piatra de mormint am gasit sub ea cel mai minunat tablou .

Imediat m-am simţit legat de fata reprezentată pe pînză , chiar dacă nu semăna , ştiam că este ea . Erau între noi conexiuni ce depaşeau barierele materiei , timpului şi spaţiului . Am aşezat cu grijă tabloul pe dalele de piatră şi am început ceremonia de revenire . Întîi mi-am secţionat venele de la mîna dreaptă şi cu sîngele ce se scurgea am desenat un cerc de protectie în jurul meu şi al tabloului . După ce am terminat de rostit incantaţiile mi-am secţionat şi venele de la mîna stîngă lăsînd ca sîngele venit direct din inimă să curgă peste tablou . Numai aşa puteam să o eliberez din lumea bidimensionala unde fusese închisă , cu un sacrificiu de sînge , elixirul vieţii , energia izvorîtă dintr-o inimă plină de iubire .

Priveam cum cele doua suvoaiele de sînge curg în tablou , pînza parcă nu mai exista , chiar daca începusem să ameţesc tot am sesizat că pictura începea să capete profunzime şi puteam să jur că fata parcă se mişcase .

Epuizat , m-au lasat picioarele şi am căzut în genunchi dar tot am avut grijă să ţin mîinile întinse , ca sîngele ce se scurgea să cadă tot peste tablou . Chiar înainte să mă prăbuşesc , două mîini albe şi delicate au ieşit din rama ce devenise goala şi m-au sprijinit ajutîndu-mă să mă întind jos . Pentru o cîteva clipe mi-am pierdut cunoştinţa iar cînd mi-am revenit era îngenunchiată lîngă mine încercînd să-mi oprească sîngele . Curios era că nu putea face aşa ceva , pielea ei absorbea fiecare picătira . În jurul nostru se auzeau urlete şi zgomot ca de furtună , erau paznicii tabloului care nu puteau patrunde în cercul trasat cu sînge . A împins cu piciorul afară din cerc rama goala şi aceasta a atras în ea pe cei ce o ţinuseră prizonieră şi totul s-a liniştit ca prin farmec .

Am rămas doar noi doi doar privindu-ne şi ţinîndu-ne de mînă . Îi vedeam ochii plini de lacrimi şi am vrut să-i mîngîi obrazul ud dar nu am mai apucat , parca mă scurgeam odata cu ultimile picături de sînge .

Cînd m-am trezit mă aflam culcat în iarba de pe marginea Drumului Amintirilor Pierdute

, nu îmi parea rău ca făcusem sacrificiul suprem pentru fiinţa ce o iubeam . Eram chiar bucuros că am putut să-i redau liberatrea . M-am ridicat şi am pornit vesel pe drum sperînd că poate va venii ca să fim din nou împreună..........

Like! 17