Balta- satul natal - este si va ramane pentru mine un loc special de care ma leaga atatea amintiri,are ceva... nu stiu...un farmec deosebit... o frumusete aparte... care te cheama.

Soarele lumina timid printre nori reusind sa incalzeasca un picut atmosfera .

Din vantul suparat de dinainte de a sosi la casa parinteasca nu a mai ramas decat o briza placuta de toamna iar aerul mirosea a fan cosit proaspat si a mere de toamna.locul copilariei.

La orizont in umbra rasaritului se misca alene o dunga neagra de fum... . Pentru cateva clipe am uitat de greutati , probleme si datorii... mi-am amintit ca traiesc si ca iubesc…

Mereu imi va fi dor de Balta .de verile in care copii fiind umblam desculti prin colbul de pe ulita, de mirosul de fan cosit... de diminetile de vara in care lumea se scula devreme sa mearga la sapa sau la coasa...

Mi-e dor s-o aud pe nana Marie strigand-o pe Ana sa bage puii si sa adape vaca... Mi-e dor sa aud si sa vad oameni mergand pe ulita...sa ma intalnesc cu ei si sa ne-ntrebam de sanatate..., sau matusa Veta sa ne aduca niste lapte... laptele ala bun...prospat muls...sa beau direct din galeata ...nicaieri nu am baut lapte mai bun ca ala...

Mi-e dor sa merg la Valea cea Mare si sa culeg cimbrisor pentru ceai, sau macese

pentru dulceata..

Mi-e dor sa merg cu Ana si sa fugim pe deal pana la ciresul nostru si sa ne intrebe oamenii: "Unde mergeti asa grabiti?…ca no venit tatarii..

Mi-e dor sa culeg merele, sa le pun in ladite si sa avem toata iarna...mi-e dor de aroma si gustul sanatos al Ionatanelor…. mi-e dor de tata...sa ma mai certe ca nu ma duc la apa de cate ori vrea el, dar sa ma si laude ca nimeni nu are atata minte cat fecioru lui…

Mi-e dor de frati... de surori... viata asta ne-a imprastiat atat de departe unul de altul...mi-e dor de copilaria lipsita de griji...cand grijile erau in seama parintilor...cand ne jucam cu papusi de malai si mancam turtacu unsoare sau cu "miere de prune" si eram fericiti... atat de fericiti...

Mi-e dor si de vecini... de copiii de la biserica, de la scoala... sa le aud glasurile vesele rasunad pe coridor si in pauze... zbenguindu-se in voie si mai zabovind dupa ce suna clopotelul... mi-e dor sa mai intru o data la clasa... sa ma uit la ei cu drag, ca la niste pui de oameni ce abia mijesc ochii in lume, dar crezand ca stiu si pot totul...ca la niste pagini albe, imaculate, pe care ce scrii, aceea se ramane...

Mi-e dor de parfumul vitei de vie coapte care te zapaceste si-ti umple gura de apa , de gutui ce se huzuresc in crengi suptiri facandu-le sa se indoaie pana la pamant.

Mi-e dor de atatea lucruri... si cred ca va trebui sa traiesc cu dorul acesta in suflet toata viata..., dar ma bucur de un lucru: ca nimeni niciodata nu-mi va putea fura amintirea dulce a satului meu... cu tot ce inseamna pentru mine: Balta

Like! 11