MIONEL's blog
Doamna mea ,
dacă simţi nevoia să scrii un gând pe care niciodată nu îl vei rosti, poate ma laşi să îţi auzim bătaia…
Martisorul este un obicei specific romanesc , inexistent la alte popoare. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii, iar culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana (mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leaga in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. In zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana sau la picior, obiceiul…
Si acum ca infiecare iarna ma gasesc hoinarind singur printre aceleasi ganduri gri ca fumul ce demult a incetat sa mai iasa din vreun horn.Mereu singur, infasurat in paltonul negru mirosind a tutun, cautand sa-mi ascund privirea in fular. Mereu reusesc sa-mi ascund privirea, niciodata nu reusesc sa ma ascund pe mine de mine, undeva unde nu m-as gasi niciodata, eventual undeva unde nu m-as cauta niciodata.In iarna aceasta vad locul pe care nu mi-l gasesc in lume. Sau nu mi-l gaseam, fiind prea ocupat sa il caut. Cine stie de cate ori oi fi trecut prin fata geamurilor…
cate fete am iubit eu nu stie nici Dumnezeu; culmea e ca nu m-am saturat...
De dimineata privii rasaritul…prin ochii tai ...in ochii mei rasare soarele! ...esti mereu un rasarit de soare cu chip de inger...
In ochii tai se nasc atatea stele, desi au un singur cer, dar lumina si stralucirea ochilor tai o regasesc in ele ...cand plin de dor privesc cerul ...cautandu-te Doamna mea!
..mi-e dor de tine intr-un mod instinctiv, mai presus de judecata... . iti sarut sufletul...
Ce ciudata e viata! ...dorinta si minunea ce ne-a fost daruita o putem trai doar in suflet...ascult vocea inimii si cred in vointa ei dar destinul...
Ingerul meu drag... iubire nascuta din aripa franta…